Fe-martie si netraitele vacante

21 02 2011

Iarna asta mi-a trecut prin extremitati: degetele de la maini, cele de la picioare, varful nasului (care nu are legatura cu lungul nasului). Si prin suflet, locul unde adapostesc patru anotimpuri pe an, nu stiu de ce, pentru ca de fiecare data ele se razbuna pe mine si ma imbatranesc, fara exceptie, cu cate un an. Am simtit-o fara zapezi adanci si albe, numai bune de tavalit geci colorate, fara geruri aprige care sa strige „e Ianuarie, infofoleste-te!”, fara aroma de brad, pentru ca de Craciun n-am stat langa pomul traditional, l-am lasat sa petreaca singur, desi tind sa cred ca Mosul a venit si pe la el, oferindu-i cadou o mangaiere pe acele infiorate. Iarna asta a trecut mai repede ca altele. Ce daca oficial e inca iarna ? Eu o simt dusa, timp pierdut…in metrouri, la cozi, telefoane, reclame televizate… Si, totusi, iarna asta a avut rostul ei. Din putinele-i zapezi mi-am dezghetat ninsul liber-arbitru. Si, cu el in palme, casant dar pulsand, am decis ca nu e niciodata tarziu sa afli ce vrei, nu e niciodata devreme sa schimbi. Asa ca am sa schimb complet televizorul cu cartile, timpul petrecut stergand praful cu momente de contemplat rasaritul sau doar norii, week-endurile printre oale de mancare cu iesiri verzi in parc. Vacantele visate cu vacante adevarate. Poate nu in locul pe care l-am culcat pe perna, poate nu pentru atat timp cat i-ar placea sufletului meu, dar, macar, departe de uratul din jur, care se strange peste trupuri, in timp ce frumosul devine din ce in ce mai indepartat, de abia il mai pot ajunge cu varfurile degetelor, dornice sa simta, sa pipaie, sa recunoasca viata.





A venit toamna. Unde zburam ?

2 11 2010

Ca in fiecare an, undeva, candva, de obicei prin septembrie, cade peste noi toamna. Pe unii ii lasa lati, pe altii ii trezeste din letargie, altora le flutura cate un vanticel cald prin buzunare. Noua ne aprinde instinctul pasarilor calatoare si nu, nu e vorba de atractia deosebita pentru paie din care putem face cuiburi ci de o irezistibila dorinta de a pleca. Fara a emigra. Doar de dragul de a iesi din oras, din tara, din rutina, din amortitoarea obisnuinta care ne leaga atat de strans de robotica. Fara a ne da si rezistenta la stress a masinariilor cu infatisare aproape umana. Daca e zi de salariu, facem o plimbare la berarie sau, in momente de luciditate, punem niste bani deoparte, sa ne ajunga de 1/3 din calatoria dorita. Pana la urmatorul salariu, cand mai punem o treime din bani si acoperim frumos cu patura anticiparii, sa ne tina de cald. Cum in ultima vreme nimeni nu mai pare sa stie unde i-ar placea sa leneveasca / se culturalizeze, am zis sa incercam o intrebare, cine stie, poate ni se va si raspunde. Caci nici noi nu prea stim ce sa alegem. Daca schiati, Austria, Bulgaria si Romania sunt la o aruncatura de clapar. Dar daca nu schiati si nici dedati la vinuri fierte si plaja imbracati nu sunteti ? Unde ati merge cu ce bani aveti, unde ati merge daca ati avea cati bani vreti ?





Croatia, vazuta de Doamna Mihaela Zaharia

3 09 2010

Anul acesta am mers pentru prima dată la mare în Croația. În principal pentru că aveam treabă în Austria, iar marea din Croația era cea mai apropiată mare.

Însă am știut foarte târziu datele exacte când putem merge, așa că abia pe la mijlocul lunii iunie, am început să caut cazare pentru august. Știam sigur că vrem să stăm în Istria ca să facem după aceea cât mai puțin pe drum până în Austria. Bineînțeles că majoritatea pensiunilor private erau deja rezervate. Plus că ai mei copiii nu vroiau de nici o culoare plajă cu pietre sau pietricele, ci doar cu nisip, așa că opțiunile au fost din start limitate (deși am încercat să îi conving că ar fi bine și pe pietricele la Novigrad sau Rovinj, că acolo aș fi găsit pensiuni – a fost degeaba). Până la urmă, la sfărșitul lunii am primit un răspuns afirmativ de aici: http://www.medulinriviera.info/anu/apartmani-vilic/ ceea ce ne-a încântat tare mult fiincă în Medulin există și plajă cu nisip: http://www.medulinriviera.info/ A trebuit să ne mutăm puțin zilele destinate Croației pentru că sejururile erau doar de sămbătă până sâmbătă, dar asta nu a fost o problemă.

Așa că pe 6 august, vineri pe la 14,30 ieșeam din București cu gândul că vom opri noaptea în Belgrad, vom dormi la cineva acolo și apoi ne vom continua drumul spre Medulin. Însă pe drum mi-a venit să mă uit mai atentă în pașaportul lui Cătălin ca să văd că … expirase din ianuarie. Sunăm la prieteni să caute informații pe internet, ne trimit prietenii numărul ambasadei Croației în România, dăm telefon și aflăm că în Croația se poate intra și cu buletinul. Uff, am scăpat! N-am ratat tot concediul la mare. Varianta doi ar fi fost baile termale în Ungaria sau mare în Italia (Trieste poate), dar mi-ar fi părut rău după Croația. Deși prietenii ne-au trimis și telefonul de la ambasada Serbiei, n-am mai sunat că eram siguri că nu intrăm și în Serbia cu buletinul, așa că am trecut de vama de la Porțile de Fier și am luat-o spre Timișoara. Am ajuns tărziu la vamă, pe la 2 noaptea parcă. I-am spus vameșului și povestea noastră și ne-a răspuns senin: “De o lună se intră și în serbia cu buletinul!” Ei, asta e, nu ne-am gândit nici măcar să întrebăm nici la ambasadă, nici la vamă. În Ungaria am condus și eu două ore de la 3,30 pe autostradă ca să mai doarmă Cătălin, dar a fost o provocare să îmi țin ochii deschiși la ora aia.

Dimineață am intrat în Croația unde am rămas blocați într-o coloană 50 de minute. Undeva în față era un accident. Pe banda din mijloc (rămasă goală fiindcă  un tip cu o vestă portocalie, de la drumuri probabil, mergea pe mijloc si dirija toate mașinile pe benzile laterale – din cele 3 care existau) a trecut o ambulanță, 4 mașini mari de pompieri, 4 mașini mici de pompieri, o cisternă cu spumă de pompieri, o mașină de poliție  de mă gândeam ce putea să se întâmple de vin atâția pompieri. La noi ar fi venit doar dacă se prăbușea un avion și lua foc. Până la urmă am aflat doar după ce s-a dat drumul la coloană și am trecut prin dreptul locului respectiv: luase foc un autocar supraetajat cu turiști polonezi. Era tot carbonizat, turiștii stăteau în ploaie cu bagajele lângă ei și alături era un alt autocar tot polonez plin cu turiști. Încă ieșea fum din el, nu pot să îmi închipui cu ce flacără a ars.

În Zagreb am ajuns pe la 9. Am mâncat, Cătălin s-a culcat iar eu și copiii ne-am jucat la Melita acasă. Cursanții noștri știu despre cine vorbesc. Am plecat după prânz și am făcut 4 ore până în Medulin, trecând printr-o mulțime de tunele, pe care le-am și plătit, evident.

Peisajele din drum au fost frumoase, mai ales cele de pe malul mării (am trecut pe lângă Rijeka și Opatija) care seamănă mult cu cele din Bulgaria. În Medulin nu a fost ușor să găsim casa pentru că GPS-ul nu identifica adresa. Până la urmă am dat telefon, am lăsat mașina în parcare și Cătălin a căutat-o pe jos. Apartamentul nostru era la parter, cu grădină: două camere și baie, într-o cameră fiind și bucătăria de fapt.

După ce ne-am descărcat bagajele, eu am plecat cu copiii să căutăm marea. Am găsit-o la 10 minute de casă unde era și plaja cu pietre, dar și foarte mulți oameni cu păturile pe iarbă. Apoi am ieșit iar împreună cu tati să schimbăm bani (un euro e 7,2 kuna) și să facem cumpărături. A doua zi am mers la plaja de pietricele, ceea ce a fost ciudat. Noi am stat pe iarbă, iar copiii s-au jucat la malul  mării pe pietricele. Erau singurii care aveau cu ei jucării de nisip. La prânz am mâncat la cel mai apropiat restaurant care ne-a servit foarte repede și care avea preturi rezonabile. Preferatele au fost spaghetele cu fructe de mare și pizza.

Seara plimbându-ne prin stațiune am dat și peste plaja cu nisip, de care nu ne-am mai depărțit până am plecat.

În apă sunt și în dreptul ei pietre printre nisip, însă ai noștri copii s-au adaptat așa, n-a fost nevoie de papuceii speciali pentru pietre. Apa e mică peste tot, foarte bună pentru copii, mai puțin interesantă pentru adulții care vor să înoate pe distanțe lungi care trebuiau să între mult în apă să poată face asta.

Nouă ne-a plăcut tare mult Medulinul. Are de toate: un golf cu bărcuțe, un golf cu plaje cu pietricele și nisip, insulițe cu nisip la care se organizează excursii cu vaporașul (sau poți închiria o barcă cu motor), parc de distracție, avioane de agrement de închiriat (28 euro/persoană, nu știu câte minute, dar erau foarte multe pe cer), hidrobicilete, locuri gonflabile de jucat în mare, biciclete cu 4 locuri de mers pe stradă de închiriat (cum erau la Mamaia pe vremuri, oare mai sunt?), 2 campinguri mari cu rulote, corturi și căsuțe mobile (Medulin, în spatele parcului de distracție și Kazela, la distanță de câțiva km în cealaltă parte a stațiunii). Datorită lor cred, am văzut în stațiune cei mai mulți câini cu stăpâni pe care i-am văzut vreodată la mare (însă toți erau foarte civilizați, nu lătrau, nu mârâiau, mergeau frumos în lesă, stăteau frumos lângă masă la restaurant – deci dacă aveți câine și vreți să îl luați cu voi la mare campingurile și pensiunile din Medulin sunt o opțiune foarte bună):

Într- seară am vizitat Arena din Pola, care e la 8 km distanță. Intrarea e 40 kuna de persoană, copiii până la 7 ani nu plătesc. Ruinele ne-au plăcut tuturor, orașul însă pe mine nu m-a impresionat.

Ulterior am primit de la o prietenă linkul unei melodii cântată de formația Il Divo care este filmată, întâmplător … în Arena din Pola: www.youtube.com/watch

Într-o zi când a plouat am mers să vizităm cu mașina stațiunile dintre Medulin și Pola: Pomer, Premantura, Pjescana Uvala, Banjole, Vinkuran (http://www.maplandia.com/croatia/istra/), însă nici una nu ne-a făcut impresie mai bună decât Medulinul. În afară de Premantura, toate ni s-au părut niște sătuce, nu stațiuni, cu străzi foarte înguste și încâlcite (nu cred că GPS-ul le identifica pe hartă), cu case frumoase, dar cu puține magazine și restaurante și plaja la mare distanță. Premantura e mai răsărită, arată chiar frumos, avea un turn în mijloc și era plin de oameni, restaurante și magazine, dar plaja e la mare distanță pe limba de pământ.

Oricum, la prezentarea pensiunilor aveți grijă, una e distanța față de mare și alta e distanța față de plajă! Că lângă mare sunt multe, dar lângă plajă, nu. Însă Croația e o destinație de vacanță frumoasă și sigură, atât pentru adulți, cât și pentru copii. Nouă ne-a plăcut şi vă dorim şi vouă o astfel de experienţă.





Jurnal aproape estival

3 09 2010

In ultimul nostru newsletter, propuneam turistilor sa ne trimita povestile lor de vacanta, jurnalele lor, pe o zi sau mai multe.

Am dat si un model, (ne)demn de urmat, pe care il gasiti mai jos.

Si am primit si prima poveste, pe care o vom posta imediat.

Mamaia:

Orele 12.00: 39 grade C la umbra. Turistul rezista.

Orele 16.00: 39 grade C la umbra si incep sa se adune niste nori. Turistul rezista.

Orele 22.00: 7 grade in sticla de bere, grade fara numar in club. Barmanul rezista.

Orele 03.00: ringul se inclina la nu stiu cate grade, turistul se aduna cu greu si merge in camera. Turistul rezista.

Orele 08.00: mic dejun pe terasa. Nisip in cafea si colt de fata de masa in ouale ochi. Vantul bate ca in tari cu traditie in tornade. Turistul da pe gat nisipul cu niste apa (cu nisip) si rezista.

Orele 09.30: pe plaja. 10 grade la umbra; asta pentru ca nu e soare. Turistul arata precum o avis dupa jumulire (dar inainte de parlire). Turistul rezista.

Orele 10.00: tot pe plaja (si noi de intrebam de ce ?): turistul a sterpelit husa masinii unor necunoscuti (nu furi de la prieteni) si arata foarte 4×4 grade in ea. Norii rezista.

Orele 11.00: mai e o ora si trebuie predata camera. Platita cu early booking cu 5 luni in urma. Turistul nu mai rezista. Isi strange poalele husei, merge in camera, face bagajul (plus o perna, souvenir) si preda camera.

Orele 12.00. Turistul se inscrie constiincios in sirul de masini care arata ca o omida care incearca sa ajunga fluture, dar nu-i permit gaurile din frunza cu model de brand. Romania rezista.





Casa de moda „Weather CHANEL” prezinta:

9 03 2010

…Colectia „4 anotimpuri”: iarna, iarna, vara si vara.
Am pe birou un vas cu ghiocei. E un fel de placebo pentru mine (doar ca nu-i inghit, ii privesc…): ma uit la ei si stiu ca e primavara. Ei se uita la mine si se ofilesc (de dorul soarelui).
Zilele astea lucram la tot felul de oferte, super-oferte, mega-0ferte, oferte imbatabile, cele mai bune oferte etcaetera. Nu va inchipuiti ce ciudat e sa scrii de early booking pe litoralul bulgaresc cand afara copacii se zgaltaie in bataia viscolului !!! Dar sa revenim la oferte: de ce  le facem sau de ce anul asta facem aproape NUMAI asta? Pentru ca toata lumea alege dupa buzunar – care in sezonul „2010 – plus infinit” se poarta in stil minimalist – si prea putini aleg si dupa ce citesc cu atentie programele agentiilor. Stiu ca, spunand asta, imi pun multi turisti in cap, insa ne-ar placea ca aceia care calatoresc sa inteleaga ca, in acelasi buget, pot cumpara servicii si servicii. Ca, de cele mai multe ori, „gasesc eu mai ieftin pe net” este o iluzie. Trezirea la realitate se face la destinatie, cand ba nu ai rezervarea confirmata, ba dormi in subsol sau iti faci Revelionul in cort, la lumina romantica pana la mister a lunii…, ba la aeroport nu te asteapta nimeni sau cardul tau a fost „usurat” de o suma demna de 5*, cand tu stii ca ai rezervat 2* …
Morala acestei postari ? Niciuna. Doar o mare dorinta ca turistii nostri sa aduca in agentie, pe incaltari, traditionalul praf bucurestean si nu zapada vesnic murdara din capitala statului european, Romania.





De 3 X … iarna

5 03 2010

Exista doua categorii de oameni (mda, imi mai scapa, desi incerc sa nu categorisesc prea…categoric si nici prea des): aceia care cred ca Martie e prima luna de primavara si aceia care cred ca orice luna din an poate fi o luna buna pentru schiat / incasat bani. Cei din urma se numesc „hotelieri din statiuni montane” si se hranesc cu meteorologi in regim de pensiune completa. Vestea buna este ca, daca nu aveti timp sau bani de munte, va puteti da cu punga sau chiar pe propriile haine, in cadere, pe zapada de culoarea lemnului din Bucuresti. Vestea proasta este ca vor ingheta pomisorii, ceea ce chiar ma enerveaza. Si apucasem sa imi pun si cizmele in cutie! Va uram o iarna linistita in acest week-end!





Ocolul Pamantului in 60 de carti

12 02 2010

Din cand in cand, citesc frumoasele povesti de viata si calatorie ale echipei de 5 fete de la Viajoa. Cinci, cate degete avem la o mana, sa prindem cu ele o pagina de carte, un bilet de avion sau o bucata de matase. Cinci, cate degete avem la un picior, sa sarim in el dintr-o tara in alta. Cinci, si mai pun de la mine cinci, ca sa fie nota 10 ! Pentru bucuria pe care mi-o face de fiecare data lectura pe viajoa. De unde am descarcat si o lista de carti pentru pasionatii de calatorii: 

Ocolul Pamantului in 60 de carti

La cat mai multe experiente frumoase!